| Am cazut intr-un culcus minunat: M-a prins un cantec-capcana, Facut din bucati de foarfece, Care imi suiera in dinti, Si din paianjeni, Care imi smulg unghiile, Aducandu-mi, in memorie, Visuri neimplinite Si fragmente de viitor mort. Cerul meu este stomacul neputintei, Astfel ca dimineata Imi pare o fata-miere. |